Oct
31
2005
“…. nu are rost sa ne certam…(…)..tu pentru mine ramai ce ai fost : Alina.”
Si acum , dupa un an jumate inca imi rasuna cuvintele astea .
Ceea ce raneste ramane viu in mine si mi-as dori sa adorm si sa ma trezesc
goala , dar nu pot , cand eu ma mutilez cu tot felul de amintiri , cand eu ma
ciopartesc , ma uit , ma pierd . Regret profund ca nu sunt in stare sa-mi amintesc
lucruri mai putin dureroase … ” unde imi sunt cheile ? “
Cuvinte ca acestea mi-au furat inocenta , persoane ca Alina si-au batut joc
de naivitatea mea , eu , credula si visatoare m-am oferit si m-am pierdut…si
cel mai deprimant e ca nu ma regasesc deloc in lumea asta !
Dar cine stie ? Poate intr-o alta viata … poate chiar o sa simt linistea…
Si totusi , dupa atata timp… iti pot povesti totul cu lux de amanunte ,
asta si alte o mie de faze care dor , care ma transforma intr-o bestie ( si nu
ma pot mandri cu o memorie de elefant )… de ce ? De ce nu-mi amintesc ziua in
care am mers acolo cu el ? De ce nu-mi amintesc mesajul de ieri ? Nu am spatiu
suficient ? Tot ce tine de ” acum ” e cumva memoria mea volatila ? Ma scot din
priza si gata ? Si gata…
TU CHIAR NU VEZI CA MOR ?
Oct
29
2005
Simt cum trupul imi este invaluit de o imensa furie . Parca ma afund tot
mai mult in negura vietii , am trecut inca o data prin incercari , am reusit ,
dar totusi ramane indoiala : ” merit eu asta ? “ Atatea intrebari imi mistuie
mintea…simt ca ma pierd si zbor … sperand ca poate in inaltul cer gasesc raspunsurile.
In zare se iveste un vultur , prea tarziu , ma doboara ! Cad la pamant , ma zbat
, aceleasi intrebari imi mistuie mintea , in timp ce aripile-mi sunt sfredelite
de vulturul…si plang si ma intreb daca ” merit eu asta ? ”
Ma trezesc , visam , tremur , sunt uda leoarca… nu-mi amintesc ce am visat
, dar la felul in care imi bate inima pesemne a fost ceva ce m-a inspaimantat.
Se vad stelele pe cer , ma linistesc , mirosul teiului de la geam imi gadila
nasul , e cald si bine , incerc sa adorm , dar mi-e teama sa nu ma intorc acolo.
Inchid ochii si ma intreb : “Oare viata imi va da raspunsurile “? , ma cuprinde
ravnita stare de bine .
(E liniste…adie vantul…mie imi place ca miroase a tei )
Si imi raspund : “Sigur ea e in masura sa-mi descoase mintea !”
Oct
29
2005
Ea m-a intrebat daca el este marea mea iubire…
Da , daca aparea cu 4 ani mai devreme…
Frig…vantul suspina
Oct
28
2005
Pai habar n-am ce-o sa iasa…este prima data cand imi las gandurile la indemana
oricui , oricand..cine stie , poate chiar o sa iasa ceva.
Ce frumos suna:”prima data” , imi da sentimentul de pur…de inocenta , de dulcea
nestiinta cu care imbratisezi necunoscutul , de ceea ce traiesti atunci si de
modul in care diseci orice sentiment , de mandrie , de emotie.
E frig si asta ma deprima , nici acum nu mi s-au dezghetat mainile , nu-mi place.
Azi am realizat ca e toamna , azi am realizat ca incepe sfarsitul meu , azi incep
sa mor .
Si tot azi am inceput sa ma reneg , asta nu-s eu!!!!
De maine zbor , acolo in lumea mea…ne vedem prin aprilie.