Iul 27 2007

NAJPA

Published by under Diverse and tagged:

rochia pt care m-am imprumutat o carutza de bani nu mai exista in niciun magazin din Bucuresti
de juma de ora plang cu ochii-n monitor sau prin buda de la serviciu
nush dk plang pt ca nu o voi cumpara ( desi suna stupid, dar era suuuuperba si am visat la ea o luna jumate) sau plang pentru ca ma simt singura
desi erau o mie de oameni care stiau ca mi-o doresc, desi stiau ca nu-mi permit ( deh, muncesc pe muci) – nimeni, dar NIMENI nu s-a gandit macar o secunda ca m-ar face al naibii de fericita s-o am.
nu am nici familie si nici prieteni carora sa le pese de ceea ce-mi doresc. chair daca este vorba despre o amarata de rochie
in astfel de momente inteleg cat de putin contez in vietile celorlalti
mai, nu e vorba de "rochie" in sine ci de gest. exista foarte putine lucruri (materiale) pe care mi le doresc. acesta e al treilea dupa cizmele colorate si esarfa verde ( pe care am primit-o de la o amica si nicidecum de la o/un prieten)…
deh…
 
si conta atat de mult pentru ca eu nu am avut frate, nu am avut!
 
 

No responses yet




Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X