Din ungherele mintii

Alerg de nebuna dupa wireless. Hi! Nah. E dependenta de blog si am ramas si fara baterie la telefon. Prizele mamelor lor! Ne-am luat incarcator…

 

Sunt obosita si am febra musculara, Parisul iti soarbe toata energia, dar parca si tu ai o supapa prin care o oferi pe toata… e frumos intr-adevar. Tot. De la gradini, stradute, catedrale, magazine si pana la oameni si bascute.

Nu am inceput cumparaturile, dar luam cate ceva in fiecare zi… cine are conversi mov?? Vanzatoarea era o romanca. M-a socat cand a inceput sa vorbeasca… era plecata de 18 ani, adica imediat dupa revolutie. Vindea pantofi in Montmartre… mi-a dat sosete pe gratis… a fost tare draguta cu noi.

 

Puncte vizitate ieri:

Montmartre: Sacre Coeur, strazi si scari, Le moulin de la galette, Cafeneaua lui Picasso si cea a lui Amelie ( care era cam subreda, dar plina… si oamenii se opreau in fata cafenelei si se holbau), Muzeul Dali, Pigal cu Moulin Rouge (intr-un sex shop mi s-a oferit job; nu stiu daca vanzatoare de dildo’s sau party girl, ca nu am mai intrebat); piata St Michel unde am baut o sticla de vin atat de sec incat si acum ma doare stomacul. Ei nu stiu ce-s alea vinurile dulci.

Am luat un peisaj abstract facut de un tip din spray-uri de graffiti… le lucra pe loc… era atat de frumooooooooos. OooomG! Bine, si eu bausem o jumate de sticla de vin.

 

Azi:

Pompidou, Cartierul Beauborg, Notre Dame si Zara . Azi suntem obositi… cu fiecare zi parca-s tot mai moarta…

 

M-as putea obisnui usor aici… cu viata asta, cu metrourile lor si cu cornurile de dimineata. M-as putea obisnui cu libertatea de a te intinde pe-o banca si a motai la soare. M-as putea obisnuit cu toate treptele din Montmartre si cu berea carlsberg elephant ( m-am imbatat dintr-un pahar)… M-as putea obisnui si cu branzeturile lor, iar painea e divina…

M-am obisnuit cu metrourile si cu "r"-ul lor atat de gutural… m-am obisnuit cu micul dejun in fiecare dimineata la ora 9:00 si cu frunzele picate atat de gratios pe strazi… m-am obisnuit cu Parisul si cred ca si el cu mine…

 

Sunt muuuulte haine frumoase. Si mai sunt muuulte locuri de vizitat si multi artisti de vazut.

Inchei ca-i tarziu si poate mergem pana in gradinile din Luxembourg…

e fain… si promit sa-mi iau basca!

 

 

 

Intre Picasso si Monet il aleg pe Monet fara niciun comentariu!!!

 

 

 

 

 

Le premiere jour en Paris…

(Pe scurt ca wirelessu’ meu interfereaza cu unul de la un hotel care-mi cere bani) 

 

Am facut 20 de minute pana la Airport. A mers taximetristul cu 100/h.

Cat am asteptat avionul am vazut un episod din SATC.

Nu-mi mai plac aterizarile… nu am vomitat, dar nici mult nu mai aveam…

Nu au wireless in aeroporturi, gratis, cel putin. 

 

Am ajuns sanatosi, greu, dar sanatosi… cu escala la Amsterdam ne-am ucis toti nervii, mai ales ca tipul de la pasapoarte a stat ceva vreme la mine. S-a uitat cu lupa vreo 5 minute la poza de pe pasaport si mi-a pus o groaza de intrebari. sunt dubioasa… oricum, e control la sange acolo stim noi de ce

 

Parisul te inspira. Sincer. Aici iti vine sa canti sau sa scrii poezii asa, deodata. E incarcat cu tot felul de senzatii. Noi stam in preajma Cartierului Latin unde e plin de viata, de restaurante ( grecii sparg farfurii, pe bune), de cafenele si de tineri.

 

A doua si a treia zi.

Au 320 de statii de metrou.

Au haine superbe, se poarta tricotul, pielea, mov-ul si bascutele… mmmm!

Au o mie si una de feluri de branza si nu-ti dau nimic cu carne la micul dejun.

Au cladiri gigantice…

Au copaci in balocon si multe flori in ghirlande.

Sunt relaxati.

Au multe bicilete si scutere… si parcari speciale pentru ele. Au banda speciala pentru Bus si o statie numita Bucarest pe linia lui 80, parca.

La capitolul masini, au numai masini mici. Asta pt ca se parcheaza greu. Sunt lipiti, la propriu. Si sunt mai mereu busiti in fata pentru ca se imping sa-si faca loc, de-ar avea masinile coate…

Sunt destul de scumpe chestiile…

Eu am student card si primesc ceva reduceri la muzee si alte obiective.

Toti fumeaza. Deja mi simt vinovata ca m-am lasat. Si aici femeile sunt sexy cu tigara in mana…

Put. Nu toti, dar negrii te omoara…

E o senzatie inexplicabila… o libertatea pe care o primesti indata ce pasesti pe strazi… te poti aseza pe iarba sau poti dormi pe-o banca pe pod.

Sena te invita la promenade pe Chei…

Femeile nu-s mare lucru, dar tipii… sunt grozavi!  

Nu pot sa vorbesc franceza, ei o canta…. 

Au istoria care inca sta in carca fiecaruia si pe umerii turistilor curiosi.

 

 

Punte turistice vizitate:

Cartierul Latin

Muzeul d’Orsay, o fosta gara, devenita prin ‘80 muzeu… Van Gogh, Renoir, Monet, Gaugin, Manet, Sisley, Seurat…mmmm

Invalizii, adica mormantul lui Napoleon. OMG!!! Un giga mormant…

Eiffel Tour, unde coada era de aproape o suta de metri. Abia m-am convins sa urc pana in varf, varf care se clatina ( ( ) si n-am avut noroc

Si stradutele, Luvru-ul de afara, Place de la Concorde…

avem picioarele umflate si dureri groaznice. eu ma tratez cu shopping.

 

Lucruri achizitionate:

- geanta din aeroportul din Amsterdam

- o vesta

- manusi

- albume cu si despre tablouri si cateva reproduceri de Van Gogh si Monet ( femeia cu umbrela este preferatul meu) si chestii de lipit pe frigider

 

Azi e sarbatoare. Implinim un an.

La lamaie se zice citron…

Cam atat ca in jurul meu se joaca fotbal si tare mi-e ca-mi primesc o minge in freza.

Au dat gol cei din echipa rosie…

 

Poze la final, pe flikr.

 

Au revoir

 

aveam o groază de chestii de zis, dar e aproape 20:00 şi în câteva ore va trebui să plecăm to the airport şi nu-s gata cu nimic. nu mă decid cu hainele pe care să le iau. ma bazez pe magazinele de acolo… eu am o imagine…

 

o să am laptopul cu mine şi o să încerc să ţin jurnal de bord.

 

poveste de cartier, filmul difuzat pe pro, pe care l-am şi văzut din pură curiozitate imbecilă a avut rating 22.5. adică, acea poveste de amor, gen romeo şi julieta variantă îmbunătăţită şi reeditată via ferentari, să moară fraţii mei! ce-au mai plîns pirandele…

 

încă nu mă decid cu hainele

 

aseară am visat urît. şi m-am trezit zîmbind de ceea ce e realitatea mea. am ratat colecţia 100 de personalităţi care au schimbat lumea. o vreau!

 

mi-am luat o geantă imensă. şi am mişat din umăr, puţin infatuată. sunt femeie!, mi-am zis. şi-s şi modernă pe deasupra.

 

am terminat testamentul francez. citiţi-l! e genial!

m-am apucat de luna şi doi bani jumate de Maugham, carte despre ultimii ani din viaţa lui Paul Gauguin. şi mai am de rezervă casa somnului, de coe

 

avem escală în Amsterdam. dar nu mă pun în cap. nu e timp. data viitoare.

ajungem mîine pe la 11:45 ora noastră.

 

avem o hartă mare. cu puncte pe ea. cultură, shopping, fun, cafenele cunoscute, trepte de urcat, un turn şi tot aşa…

 

am pus la loto. poate rămînem acolo.

 

nu mai am emoţii!

lumea stă la picioarele mele. şi eu port tocuri!

 

hugs şi să ne citim sănătoşi.

 

           Dintotdeauna mi-am dorit un laptop, mi se pare cool să îţi bei cafeaua în oraş şi să poţi să-ţi faci şi treaba.

          Visam să fiu cum e Carrie în Sex and the City, numai că între timp m-am lăsat de fumat şi nici nu-s blondă… dar am laptop.

        Am trecut la etapa 3 pentru concurs şi trebuie să scriu despre Laptopul Asus Intel Core 2 Duo, din ăsta am eu… treaba e că eu nu mă pricep de nicio culoare doar că-mi place de mor… mi-e drag de el că-i fain. Iniţial am avut Vista pe el şi a fost ok, cred că vista se potriveşte mai mult femeilor.
Ca să vezi, la etapa patru tot despre laptopuri putem vorbi… moaaa, nu ne puneau şi ei să vorbim de genţi şi accesorii.

 

Merge bine, asta-i treaba. Nu face ca o râjniţă, l-am cărat în cârcă luni bune, l-am zgîriat, l-am prăfuit şi el tot se deschide, tot îşi face treaba, tot e acolo când am nevoie de el. Treaba cam aiurea e că e greu al naibii.

Aş fi vrut memorie mai mare, dar luăm un hard extern. 

E mişto că pe marketonline îţi dau şi geantă la el… ar fi mişto să te lase pe tine să-ţi alegi culoarea. Şi sunt şi preţuri bune şi garanţie pe doi ani. Am auzit de Intel, deci dacă am auzit eu înseamnă că e bună.

Tot ce ştiu este că, componentele Asus sunt folosite la alte calculatoare şi că-s buni. Atît ştiu! şi din cauza asta o să pierd concursul…

 

Notebook Asus F5RL-AP027 Intel Core Duo T2330, 1.6 GHz

Tehnologie: Centrino Duo
Tip procesor: Core Duo
Frecventa procesor : 1600 MHz
Diagonala : 15.4 inch
Chipset video: ATI Mobility Radeon X1100
Capacitate HDD : 160 GB
Memorie RAM standard : 1024 MB
Unitate optica: DVD Super Multi DL
Wireless: 802.11 b/g

 

Ăsta sună bine, ia aruncaţi un ochi şi daţi-vă cu părerea…

 

Fază tare azi. De râs.

Pleacă Mihai la muncă, destul de târziu că visăm amandoi la Paris până la miezul zilei. 

De o săptămână vorbeşte în franceză cu mine iar eu mă strâmb pentru că nu pot să răspund cu aceeaşi monedă.

Vin ăştia de la romtelecom şi repară fixul. Motiv de bucurie.

Eu vorbesc cu cei de la pro şi mîine s-ar putea să ne vedem. Jubilez. Îmi dau seama că eu chiar îmi doresc jobul ăsta.

Mă sună Carmen şi vine diseară să facem salată de boeouf că am citit la rusoaica şi mi-a rămas în papile.

Toate bune.

Intră Mihai pe mess şi vorbim. Rapid. Că eu scriam nişte articole şi nu mă pot concentra în cinşpe părţi. Îi zic de telefon, de pro, de viaţa mea… repede, dau raportul celor câteva ore. Eu mă chinui să scriu în franceză. Îi tic Je t’aime şi dau dicţionare franţuzeşti să fiu şi eu în trend. El îmi zice şi eu. Şi ne mai conversăm noi puţin, eu scremeam cuvinte alambicate în franceză şi jubilam virtual că mă duc la pro şi tot aşa…el zicea că anul ăsta franceza e la modă şi scria ciudat…mi-am zic că e dus.

Mă sună cu o voce disperată…în româneşte, de data asta.

"Cineva a intrat la mine pe mess şi a vorbit cu oamenii de acolo (el stă numai pe invisible) şi m-au sunat oamenii că le pare rau că mi-am rupt mîna… şi că cică ne conversăm de jumate de oră… zi-mi cum dau mass??? că eu nu am fost deloc pe mess şi nu am vorbit cu nimeni, cineva mi-a furat parola"

Eu am început să râd isteric."Cum aşa? Că am vorbit şi noi… "

Ei bine, cineva se ţine de şotii. Am rîs de m-am prăpădit că mi-am imaginat cum i-a sunat telefonul şi oamenii ba îl felicitau, ba nu…i-am trimis şi eu conversaţia noastră. Acum, probabil schimbă parolele…

E evident cine a fost şi de ce şi cum a aflat parola şi povestea poate continua, dar e şi amuzant… tocmai pentru că e atît de evident.

bonjour toute le monde

          Sunt tari pentru că sunt fresh de fiecare dată, nu-şi repetă glumele, nu sunt nici indiscreţi, nu sar calul şi pentru că au devenit un fel de idoli. De cîte ori nu l-am imitat şi noi pe Becali din cauza celor de la Mondenii? Celebra fază cu mîinile răsucindu-se şi vocea puţin îngroşată…

          Eu mai nou spun Jur, na! aşa cum zice Bănel într-unul din episoade şi Naomi este tare, cum repetă ea obsesiv cuvîntul fă. Andreea Marin rullez cum vorbeşte ea aşa plîngăcios şi piţigăiat şi acum cu super celebrele fete Indiggo au fost geniali! N-am ce zice, sunt la curent cu toate bîrfele, joacă bine. Actorii sunt mişto, mai ales că sunt toţi actori cu diplome ceea
ce avantajează calitatea emisiunii, băăăăăăăăăăăăăăi şi pot să fie
oricine vor ei, că le merge.             
          Dacă nu prind emisiunea primesc sigur link-uri youtube cu cele mai tari faze care sunt super vizionate. Iar cînd ami timp şi chef să mă destind intru pe site-ul lor… iar asta e tare că-i găsim şi pe net!

          Mie mi se par geniali şi mă bucur că nu s-au răsuflat după o perioadă aşa cum se întîmplă de obicei cu asemenea comedii, se pare că au multe surse de inspiraţie… oricum Bănel şi Naomi sunt pe primul loc în top!!! 

 

jur, na!!! 

         

Dimineţi liliachii şi nopţi adormite în vraja toamnei. Mi-e a dormi un somn nespus şi nedormit pînă acum. Un somn al uitării, un somn al visării. Mi-e a rîde, a chicoti asemeni unui copil gîdilat de plăceri. Mi-e a alerga cu gura deschisă pînă ce gîtul îmi va urla de sete şi dureri. Durerea e fizică, iar dacă simţi fizicul înseamnă că trăieşti. Mi-e a simţi la nivel uman şi mi-e a lăsa deoparte neamintirile, cele pe care vreau să le uit şi care şi-au înfipt adînc rădăcinile în mine. Unii le strîng în cufere şi pun paznici nemiloşi de teama de a nu le scăpa… eu vreau doar să  le pierd, din neatenţie şi să nu-mi amintesc să le fi avut vreodată.

 

M-aş jupui. De tot. Şi aş lăsa goliciunea sufletului să fie incinerată. Apoi, m-aş vîrî într-o clepsidră şi m-aş uita la scurgerea timpului, poate aşa voi avea timp să număr valurile care-mi plimbă senzaţiile de anxietate prin corp.
Mi-aş cultiva flori în mine. Să fie albe. Să fie de toamnă. Să fie mov. Să fie flori vii care să-mi încălzească nopţile friguroase. M-aş fierbe şi m-aş face parfum pe care să-l sorbi în fiecare dimineaţă.

 

Mi-aş smulge cu mîna uriaşă privirea cadaverică. Mi-aş rupe ochii-n bucăţi şi i-aş împrăştia în toate colţurile. Mi-aş lega în mii de chingi nemiloase tremurul trupului şi mi-aş opri respiraţia să pic într-un somn nedormit pînă acum.

Aş aduna în creuzetul iubirii noastre, toate toxinele şi le-aş arde, lepădîndu-le lumii, departe de noi. Şi cu-n zîmbet diafan aş alerga spre tine purtînd flori albe pe braţele vineţii.  Plini de infatuare ne-am plimba în văzul lumii egoiste şi am rîde a dimineţi liliachii şi seri de mov în plîngerea soarelui.

 

 

 Azi n-am să scriu despre Paris. Azi n-am să scriu despre noi, despre fericire, despre tine sau despre strugurii copţi în soarele muribund. Azi n-am să desenez flăcări şi n-am să fiu zen. Azi am să tac şi am să-mi beau ceaiul detoxifiant…

 

apoi am să lucrez murmurînd viaţa printre gînduri…

 

 

 

 

 

 

         Voiam să merg să aşez nişte haine şi mai apoi să vin să aştern ceva pe aici, dar odată aşezată nu mă pot ridica aşa uşor, aşa că voi băga chestii.

 

* Casierele de la Mega nu mai au secrete faţa de mine.De aia îmi place mie mega că în timp ce-mi pun produsele în pungile de plastic pot să mă delectez cu problemele esenţiale ale casierelor, chiar cu gura căscată, mai ales că acum nu pot respira decît pe gură.

             Iniţial am vrut să scriu tot dialogul între casa 3 şi 4, dar mai bine fac un rezumat şi trag o concluzie… mama uneia i-a dat un sfat care reprezintă întreaga filosofie feminina "eşti tînără şi nu îţi trebuie ţie relaţie serioasă, ieşi şi distrează-te!" Aşa a început conversaţia între casa 3 şi 4. Mai departe, fetiţa de-o vîrstă aproape tragic de fragedă se plîngea că prietenul ei, în vîrstă de numai 22 de ani o bate. Şi nu oricum, ci de faţă cu prietenii lui şi prietenele ei, care plîng cot la cot cu ea, neputincioase în faţa taifunului. Mai mult, prietenul său vrea să se mute la ea acasă, motiv pentru care ea consideră că trebuie să pună capăt relaţiei, iar fratele victimei a decis că dacă-l prinde pe fraier îi sparge pifometru. "Nu pot să stau cu el în fiecare zi, să mă trezesc cu el, să-l suport, plus că mă mai şi bate şi eu am şcoală de făcut, cum zice şi mama, sunt tînără… "

Am vrut să intervin, dar am zis că nu fac gesturi pro bono.

În concluzie… nu te despărţi de prietenul tău violento-maniaco-depresiv care-ţi mută fălcile de cîte ori are chef, dar dă-i papucii dacă vrea să vă mutaţi împreună…

         Apoi, într-o altă seară am aflat că una dintre casiere făcuse sex sălbatic şi povestise şi colegilor care o tachinau… ea, sărmana, mustăcea.

V-am zis, nu mai au secrete. Într-o lună voi şti toate poveştile şi poate ne vom tutui.

 

* Am găsit cazare şi biletele pentru Paris. yeeeei! eu am o imagine anume pentru această călătorie, exceptînd faptul că împlinim un an împreună. Eu si el foarte şic şi eleganţi plimbandu-ne în oraşul iubirii. 

 

* Azi am fost în Obor. Şi ieri am fost. Ieri mi-am luat ceaun şi am făcut copii după chei. Azi am fost să îmi refacă o cheie (care în continuare nu funcţionează, fuck!) şi să mai cumpăr cîte ceva. Mi-am luat un pulover foarte drăguţ. Şi, lăsînd la o parte chinezăriile, se găsesc chestii noname foarte foarte mişto. Bani şi răbdare să ai. Mîine îmi dau ăştia de la myband banii… acum, nah. Trebuie să aleg între facturi şi un poncho genial. Tind spre poncho pentru că e mov.

Înapoi spre casă m-am întîlnit cu ea şi m-am bucurat mult că am văzut-o.

 

* Am păpat cartofi de la Mec şi au gust de parfum. Mă lasă pînă şi papilele gustative.

Am terminat grey. Mi-am făcut test de la Tuvia şi mi-a ieşit că sunt Richard. Am personalitatea unui bărbat. Geez! Mă apuc să trag Sex and The City. Sunt un serial freak!

 

sunt încă sub efectul ceaiurilor şi al nurofenelor şi poştaşul a greşit apartamentele şi era să fac infarct din cauza unei facturi care nici măcar nu-mi aparţine.

cîntă animal x pe utv. 

mă duc să mă uit că am fost îndrăgostită de vierme cînd eram mică. da, rîdeţi.

 

 

                 Citesc Testamentul francez a lui Andrei Makine şi-mi place tare mult. S-a potrivit de minune cu plecarea la Paris. Căutăm hoteluri aproape de Centru şi zboruri directe şi ceva mai ieftine. Avem opţiuni de escală şi eu aş alege Amsterdam unde mi-aş rupe capul legal. Dar cine ştie ce ne mai rezervă plecarea asta?

                 M-am înscris în ZeList si 51 de persoane fac trimitere către blogul meu. Adică sunt 51 de oameni care-mi citesc mie chestiile si îmi răspund şi mă ascultă şi mă plac şi mă urăsc şi mă iubesc. Pe lîngă cei 51 îi mai am pe cei de pe mess care apar din senin şi-mi trimit comentarii la vreo însemnare. Şi mai sunt cei 29 de abonaţi cărora le umplu inbox-ul cu viaţă. Nu pot să renunţ la blogul ăsta. Nu pot nici măcar să-i schimb platforma. Îi mai am pe cei care nici măcar nu ştiu adresa blogului meu şi care mi-aş dori să mă citească… poate aşa nu ar mai exista atîtea dificultăţi între noi.

                Petit pomme este in loc de cheese sau păsărică atunci cînd stai la poze. În următoarea fotografie care-mi va fi făcută voi spune si eu petit pomme pentru un zîmbet elegant.

                Am terminat eseul cerut de cei de la pro. L-am rescris la sugestiile lui Marius şi chiar a ieşit interesant. Numai că în timp ce-l scriam mi-am amintit de momente… eram fan capcana timpului şi abia îmi puseseră ai mei tv în dormitor, era vechi şi alb-negru. De fericire mi-am cheltuit economiile şi mi-am luat ciocolată multă pe care am mancat-o cu poftă uitîndu-mă la capcană. Deseori mi-am dorit călătorii în timp. M.A.S.H. si E.R. cu Clooney şi tîmpita aia de Ally McBeal cu omuleţii ei dansatori. După Ally am avut şi eu viziuni ciudate ( mi-am imaginat mai demult cum lovesc o tipă pe care nu o plac, dar mai ales că-i turteam faţa de geamul transparent care dădea spre celelalte birouri), dar niciodată n-am văzut omuleţi dansatori.

                Cînd eram mică şi plictisită sau speriată de vreo lucrare la şcoală sau pur şi simplu nu-mi plăcea familia mea sau mi-era teamă de ei, îmi doream să fiu Tom Cat şi să trăiesc într-un tomberon. Şi acum îmi amintesc senzaţia cînd mă uitam la desenele alea pe cartoon, parcă mă detaşam de mine şi eram o pisică cu blana galbenă şi fără griji.

                  De multe ori mi-am dorit să ies din pielea mea şi să fiu altcineva. Cineva cu mai puţine griji, cu mai multe talente, cu părul mai frumos, cu ochii verzi, cu picioare lungi, cu mai mulţi bani, cu mai multă minte, cu mai mulţi prieteni, cu un iubit mai mişto, cu mai multă stăpînire de sine, cu mai multă încredere, cu mai puţine temeri… altcineva decît mine…  dar îmi aduc aminte că oamenii nu ar iubi la fel o fată cu un păr mai mişto, cu ochii verzi şi picioarele mai lungi şi mai sigură pe sine şi mai puţin fricoasă, pentru că nu aş mai fi eu şi atunci mulţumesc! 

 

Forever autumn !

            Acum opt ani, pe vremea asta îmi bubuia inima în piept şi aveam ochii cît cepele după colegii noi, tipii drăguţi şi profii tineri. Acum opt ani începeam, convinsă de viaţă, o nouă etapă. Şi parcă era mai mult curaj în inocenţa aia şi credeam cu tăria unui copil – adolescent că prietenia nu moare şi că liceul e sursă de bună dispoziţie şi veselie. Şi aşa a şi fost, cîteodată. Cîteodată, însă, era epuizant şi înfricoşător, dureros de dur şi extravagant de dulce, senzaţii extremiste, iubiri neîmpărtăşite şi certuri, dar era frumos.

          Opt ani mai tîrziu îmi amintesc acea zi ca şi cum ar fi fost ieri. Dacă aş fi ştiut atunci că va avea un asemenea impact aş fi fost mai atentă la detalii… Beau ceai antistres si mă cred zen, iar. Bag nurofene si strepsilsuri că mă ustură plămînii. Ba da, plămînii ustură! Ai mei ustură, deşi m-am lăsat de fumat de vreo săptămînă.

 

S-au închis Motoarele,  a venit toamna.

          Şi sunt nostalgică, ceea ce e şi normal pentru că afară plouă şi eu îmi imaginez că am o sobă în casă şi stau acolo, chircită în bucuria unei toamne. Nu am iubit toamna. Mi-era grea şi întunecată. Acum o iubesc şi o aştept cu entuziasmul omului melancolic. Şi mă bucur de ea atît cît îmi permite mie fiinţa. 

 

Peste două săptămîni plecăm la Paris unde toamna o să fie de două ori mai specială. 

Şi nu mă mai urăsc că te iubesc. Şi nu mă mai urăsc în abandonul braţelor tale. Şi nu mă mai urăsc pentru slăbiciunile mele. Şi nu mă mai urăsc pentru lipsurile mele.

 

Trecînd la lucruri mai puţin profunde şi mai lumeşti ne trebuie haine noi! Şi maşină, neapărat! Ploaia e udă şi rece şi oricît ne-ar place să ne aventurăm în frenezia momentului, pneumonia de mîine nu e tocmai o opţiune valabilă pentru petrecerea acestei toamne. Şi ne mai trebuie entuziasm. Şi nişte ghetuţe drăguţe. Şi pălărie! Şi prietenii la o cană de vin şi beţişoare parfumate!

 

 

O urăsc pe veronica demonica!!!!